Clădirea și contextul său

Pavilionul B face parte din ansamblul cunoscut sub numele de „Cazarma”, ridicat în jurul anului 1850 pe actualul bulevard 21 Decembrie 1989 din Cluj-Napoca, la aproximativ 700 m est de Piața Avram Iancu, în zona centrală protejată a orașului. Clasat monument istoric cu codul LMI CJ-II-m-B-07268, edificiul are un plan dreptunghiular alungit, de 74 × 15 m, cu zidărie nearmată de cărămidă și piatră, planșee din bolți de cărămidă și din lemn, și șarpantă de lemn cu învelitoare de țiglă.

Cel mai valoros subansamblu al clădirii este subsolul boltit, care se întinde sub aproape tot parterul: cinci încăperi comunicante, acoperite de sisteme de boltire diferite — calote boeme sprijinite pe stâlpi scunzi de plan pătrat, și travee „trinavate” cu bolți semicilindrice de cărămidă, sprijinite pe stâlpi din blocuri fasonate de piatră, posibil spolii mai vechi.

Intervenția

Intervenția înseamnă, pentru cea mai mare parte a clădirii, mai degrabă o modernizare decât o restaurare clasică. Substanța originală este păstrată și pusă în valoare punctual — la subsolul boltit, unde zidăria de cărămidă și piatră a fost curățată și lăsată aparentă, și la fațada nordică, unde acoperișul cu învelitoare de țiglă și lucarnele originale au fost restaurate. În rest, clădirea primește o amenajare interioară contemporană și minimalistă: pereți albi, tavane suspendate din panouri metalice perforate, pardoseli de rășină turnată și compartimentări de sticlă.

Fațada sudică, complet reconstruită, este îmbrăcată integral în sticlă profilată translucidă — o inserție contemporană care dă naștere unui volum luminos, aproape imaterial, atât la exterior cât și la interior, aflat în contrast direct cu zidăria aspră, aparentă a subsolului de dedesubt: un dialog voit între greutatea istorică a bolților și ușurința fațadei noi.

La ultimul nivel, șarpanta originală de lemn a fost păstrată aparentă și integrată în noua sală de conferințe, devenind ea însăși o piesă expozițională. Programul reunește, la parter, unul dintre principalele spații expoziționale ale Clujului — gândit pentru expoziții de nivel național și internațional — alături de o sală de evenimente culturale cu pereți mobili și o cafenea culturală; subsolul boltit, cel mai valoros subansamblu al clădirii, capătă la rândul lui o funcțiune culturală și educațională, cu ateliere și spații de tip job shadowing, iar podul semansardat găzduiește săli de conferință și birourile Centrului Cultural Clujean, sub șarpanta de lemn păstrată aparentă.

La exterior, pe latura sudică a fost amenajată o piațetă urbană, iar accesul este completat de o scară metalică reversibilă pe fațada estică — un proiect prin care orașul redă publicului un fragment de patrimoniu până atunci ascuns și abandonat.