Ansamblul și importanța sa

Grădina Publică (Parcul Central „Constantin Brâncuși”) din Târgu Jiu este unul dintre cele mai valoroase și mai complexe spații verzi istorice din România — un parc clasat monument istoric (GJ-III-s-B-09463) care adăpostește, în interiorul său, trei dintre cele patru opere litice ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” creat de Constantin Brâncuși în 1937–1938: Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului. Ansamblul monumental în ansamblu — incluzând și Coloana fără Sfârșit din Parcul Coloanei — a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Parcul însuși are o istorie care precede cu opt decenii operele lui Brâncuși. Prima grădină publică a orașului a fost amenajată în jurul anului 1853, în stilul clasic francez academic specific sfârșitului de secol XIX — cu sistem de alei geometrice, ronduri cu vegetație joasă, bazine, fântâni, chioșcuri și castelul de apă construit în 1909.

Situația existentă și justificarea intervenției

La momentul inițierii proiectului, Grădina Publică acumulase degradări semnificative generate de intervenții incoerente din deceniile postbelice și de lipsa unui plan de gestiune unitar. Aleile parcului — asfaltate cu borduri de beton — prezentau fisuri, lipsuri și deteriorări incompatibile cu importanța sitului. Vegetația crescuse spontan, generând masive inestetice care obturau axele vizuale fundamentale ale parcului și relația cu Axul Monumental. Specii invazive — Robinia pseudoacacia, Acer negundo, Ailanthus altissima — concurau cu speciile valoroase.

Conceptul de amenajare

Proiectul elaborat de K&K Studio de Proiectare — în fazele DALI, DTAC și PTh-DE — a abordat Grădina Publică în integralitatea sa: parcul propriu-zis, împrejmuirea istorică și zona de promenadă de pe dig. Principiul director al intervenției este subordonarea oricărei decizii de amenajare față de Axul Monumental și față de valorile istorice și culturale excepționale ale sitului.

Orice element nou — alei, mobilier, vegetație, iluminat — trebuie să fie compatibil cu caracterul solemn și cu scara spațiului istoric, să nu concureze cu operele lui Brâncuși și să nu perturbe percepția și experiența acestora.
Conceptul structurează parcul în trei zone cu misiuni distincte, corespunzând caracterului lor istoric: zona Axului Monumental — tratată ca spațiu de reculegere și reflectare, din care sunt eliminate funcțiunile și instalațiile care îi perturbă liniștea și caracterul solemn; zona de nord — pol cultural și recreațional, în care sunt concentrate o piațetă de interes turistic în jurul Turnului de apă, o scenă exterioară, un loc de joacă și o zonă de sport, reducând presiunea vizitatorilor din zona axului; zona de sud — parc de agrement cu caracter mai natural, cu intervenții minimale, destinată promenadei și contemplației.

Aleile parcului sunt reconfigurate și refinisate cu pietriș sortat din dolomită amestecat cu liant natural vegetal (tip Stabilizer) — o soluție permeabilă, bazată pe natură, compatibilă cu standardele unui parc istoric de importanță internațională și cu cerințele zonei UNESCO.