Construirea Teatrului Național între 1904 și 1906, după proiectul firmei vieneze Fellner & Helmer, a definit definitiv caracterul ansamblului. Parcul din spatele teatrului, amenajat de biroul de proiectare al Primăriei clujene încă din 1885, era cunoscut multă vreme drept „Mica Promenadă”.

Ansamblul urban cuprinde, pe lângă teatru, statui ale unor personalități marcante — Mihai Eminescu (sculptor Ovidiu Maitec, 1976) și Lucian Blaga (sculptor Romul Ladea, 1986), amplasate în fața intrării principale — și bustul lui Alexandru Vaida Voievod pe latura estică. Parcul propriu-zis din jumătatea sudică a amplasamentului adăpostea la momentul proiectului instalații de joacă, echipamente de fitness și mobilier urban neadecvat, vegetație crescută necontrolat și trasee pietonale deteriorate, toate îndepărtând locul de atmosfera elegantă pe care a avut-o în urmă cu un secol.

Galerie foto

În interiorul parcului, traseul aleilor originale se pierduse. Circulația pietonală principală se desfășura pe o alee betonată necorespunzătoare, fragmentată de imprejmuiri și de instalații de joacă supradimensionate față de gabaritul parcului.

Vegetația crescuse necontrolat — arborii valoroși erau mascați de arbuști crescuți spontan, perspectivele spre teatru erau obturate, aliniamentele istorice se pierduseră. Mobilierul urban — bănci, jardiniere din beton, coșuri de plastic — era nepotrivit prin design și materiale. Grupul sanitar existent, amplasat în vecinătatea imediată a teatrului, prezenta degradări avansate și un limbaj arhitectural inadecvat contextului.

Platforma este concepută pentru a găzdui evenimente culturale, festive și de recreere: teatru în aer liber, târg de Crăciun, patinoar sezonier. Patru jeturi de apă la nivelul pardoselii animă spațiul central. Zona de joacă pentru copii a fost repoziționată în vecinătatea platformei, cu echipamente de gabarit redus amplasate pe zona verde, sub coroanele arborilor.

Grupul sanitar existent a fost demolat și înlocuit cu o toaletă ecologică modernă acoperită de o pergolă pe structură ușoară cu acoperiș parțial înierbat, în vecinătatea stației de biciclete păstrate. Platforma ecologică subterană pentru colectare selectivă a deșeurilor a fost integrată discret în amenajare. Iluminatul a fost complet reconceput: corpuri cu LED la înălțime de 4 m de-a lungul aleilor, stalpi de 6 m pentru iluminatul scenic al platformei centrale, corpuri montate în pardoseală pentru punerea în valoare a vegetației înalte și iluminat festiv, iluminat arhitectural al fațadei principale a teatrului.

Strategia peisageră a conservat arborii maturi valoroși, a eliminat vegetația degradată și arbustivă care obtura perspectivele și a propus noi plantații structurate pe zone: vegetație de tranziție în fața teatrului (Buxus, Ilex, Prunus lusitanica, ierburi decorative), aliniamente de Acer platanoides Columnare pe laturile pietonale, arbori cu valoare cromatică deosebită în interiorul parcului — Liquidambar styraciflua, Liriodendron tulipifera, Ginkgo biloba Fastigiata, Amelanchier lamarckii — și covoare de perene rezistente la umbră sub coroanele castanilor istorici.

Accesul auto pe amplasament a fost redus la strict necesarul funcțional — un singur traseu controlat prin bolarzi retractabili, pentru camioanele cu decoruri teatrale şi autospecialele de urgență — restul suprafetelor revenind exclusiv pietonilor.

Rezultatul a depăşit aşteptările în ceea ce priveşte modul în care clujenii au reapropiat spațiul. Din loc de tranzit neglijat — frecventat anterior şi de persoane marginalizate social, ceea ce îl făcea mai puțin primitor — parcul a devenit un punct real de întâlnire al oraşului, mai sigur, mai viu şi mai accesibil. A găzduit deja mai multe ediții ale Opera Fair şi ale Christmas Opera Fair, organizate de Opera Națională Română în cadrul festivalului Opera Aperta — săptămâni de spectacole, muzică live, cinema în aer liber şi activități pentru familii — devenind, sub numele de Parcul Operei, un reper nou al vieții urbane clujene.

Credite