Clădirea

Stația de Sortare — Corpul C9 — este una dintre clădirile edificate în ultima perioadă de extindere a Minei Petrila, în jurul anului 1980, și reprezintă mărturie a etapei de hiper-industrializare socialistă care a marcat ultimele decenii de activitate ale bazinului carbonifer al Văii Jiului. Construcția monobloc, cu plan dreptunghiular de aproximativ 55 x 16 m, se ridică pe regimul de înălțime Sp+P+4 niveluri de silozuri+4E+Er, atingând înălțimea totală de circa 36 m. Suprafața construită este de 924 mp, iar suprafața desfășurată de 5.628 mp. Structura portantă este din beton armat, cu planșee din beton și silozuri din diafragme de beton — volume goale cu stâlpi și grinzi interioare, concepute pentru depozitarea și trierea cărbunelui extras.

Deși nu este clasată individual ca monument istoric, Stația de Sortare primește o importanță considerabilă prin gabaritul său extins — cel mai mare volum din întregul ansamblu — și prin poziția sa în centrul geometric al incintei miniere, de unde domină vizual și spațial ansamblul. Fațadele din beton aparent, cu ritmul caracteristic al golurilor industriale și cu volumetria masivă și verticală specifică structurilor de sortare a cărbunelui, conferă clădirii o forță plastică proprie arhitecturii industriale brutale de factură socialistă. Rampa de acces spre subsol, accesele etajate și sistemele de benzi transportoare disparute sunt lizibile în mod direct din morfologia clădirii.

Galerie foto

De la etajul 1, vizitatorul urcă la etajul 4 pe o scară exterioară suspendată pe fațada nordică — element nou, cu structură metalică ușoară, care parcurge vertical patru etaje și constituie totodată una dintre intervențiile arhitecturale cu cel mai puternic caracter expresiv ale proiectului. Scara nu este o simplă soluție de evacuare sau circulație secundară: ea este o verticalitate intenționată, o linie de forță care contrapunctează ortogonalitatea masivă a construcției existente și face referire — prin poziție și prin gestul său ascensional — la fostele rampe și escapade de transport al cărbunelui care marcau cândva fațada nordică a stației. La capătul superior al acestei scări, un corp de extensie metalic pe colțul nord-estic completează etajul 7, oferind o priveliște panoramică deschisă spre Valea Jiului.

Etajul 4 adăpostește principalul spațiu public al clădirii: o zonă expozițională și o mediatecă cu bibliotecă, un amfiteatru pentru proiecții și prezentări — care valorifică panta existentă a plăcii pardoselii ca pe un element câștigat din arhitectura industrială —, și, în colțul marcat de liftul panoramic exterior, o extensie cu rol de belvedere spre ansamblul minier. Imediat deasupra, la nivelul retras al etajului 5, o cafenea și un bistro valorifică perspectivele panoramice prețioase spre Valea Jiului și spre silueta ansamblului, racordate la terasa circulabilă. Etajele 2 și 3 sunt destinate rezidenței artistice și spațiilor de coworking, cu acces semi-privat, adresate artiștilor, cercetătorilor și cadrelor didactice care folosesc MINA Petrila ca bază de lucru.

Circuitul publicului este astfel bine definit și ghidat: intrare la parter, imersie în silozuri, expoziție, urcare exterioară pe scara nordică, spațiu multifuncțional și cafenea la etajele superioare, întoarcere la recepție — fie coborând pe scara exterioară, fie utilizând liftul panoramic, dimensionat pentru persoane cu dizabilități locomotorii. Golurile din planșeele existente, acolo unde starea lor permite, sunt păstrate intenționat, pentru a nu pierde conexiunea vizuală pe verticală care este una dintre calitățile spațiale distinctive ale clădirii.

Credite