Patrimoniu Industrial | Reconversie

Stația de Sortare, Exploatarea Minieră Petrila

Oraș Petrila, jud. Hunedoara

2025-2026

HD-II-a-A-21106 (ansamblu); C9 — neclasat individual

Patrimoniu Industrial | Reconversie

Stația de Sortare, Exploatarea Minieră Petrila

Oraș Petrila, jud. Hunedoara

2025-2026

HD-II-a-A-21106 (ansamblu); C9 — neclasat individual

Ansamblul

Clădirea

Mina Petrila, situată la capătul estic al Văii Jiului, a fost una dintre primele mine de cărbune deschise în Transilvania sub administrație habsburgică, în 1859. Timp de peste un secol și jumătate, exploatarea a modelat deopotrivă peisajul urban și identitatea comunității locale, reunind mai multe generații de mineri veniți din toate colțurile continentului, atrași de promisiunile cărbunelui. Mina a fost oficial închisă pe 30 octombrie 2015, când ultimul vagon cu cărbune a ieșit de sub pământ.

Clasată ca ansamblu de monument istoric de importanță națională (HD-II-a-A-21106), Exploatarea Minieră Petrila este astăzi, în proprietatea Consiliului Județean Hunedoara, subiectul unui amplu proiect de regenerare urbană bazat pe valorificarea patrimoniului industrial — MINA (Muzeul de Industrie și Artă Contemporană) Petrila.

Stația de Sortare — Corpul C9 — este una dintre clădirile edificate în ultima perioadă de extindere a Minei Petrila, în jurul anului 1980, și reprezintă mărturie a etapei de hiper-industrializare socialistă care a marcat ultimele decenii de activitate ale bazinului carbonifer al Văii Jiului. Construcția monobloc, cu plan dreptunghiular de aproximativ 55 x 16 m, se ridică pe regimul de înălțime Sp+P+4 niveluri de silozuri+4E+Er, atingând înălțimea totală de circa 36 m. Suprafața construită este de 924 mp, iar suprafața desfășurată de 5.628 mp. Structura portantă este din beton armat, cu planșee din beton și silozuri din diafragme de beton — volume goale cu stâlpi și grinzi interioare, concepute pentru depozitarea și trierea cărbunelui extras.

Deși nu este clasată individual ca monument istoric, Stația de Sortare primește o importanță considerabilă prin gabaritul său extins — cel mai mare volum din întregul ansamblu — și prin poziția sa în centrul geometric al incintei miniere, de unde domină vizual și spațial ansamblul. Fațadele din beton aparent, cu ritmul caracteristic al golurilor industriale și cu volumetria masivă și verticală specifică structurilor de sortare a cărbunelui, conferă clădirii o forță plastică proprie arhitecturii industriale brutale de factură socialistă. Rampa de acces spre subsol, accesele etajate și sistemele de benzi transportoare disparute sunt lizibile în mod direct din morfologia clădirii.

Galerie foto

Starea existentă

Clădirea Stației de Sortare se prezintă astăzi dezafectată, dar structural stabilă. Fără să-și fi depășit durata normată de viață, construcția a acumulat degradări specifice abandonului: armături expuse intemperiilor în zonele cu beton deteriorat, anvelopă incompletă — zidărie și tâmplării parțial lipsă —, instalații inexistente (electrice, sanitare, canalizare) și zone interioare inaccesibile din cauza depozitelor de moloz, deșeuri industriale de gabarit mare și cărbune rămas din activitate. Zona de acces spre subsol — rampa acoperită din beton — era inundată la data vizitei echipei de proiectare. Absența anvelopei închise predispune clădirea la vandalism și la degradare progresivă accelerată.

Cu toate acestea, structura principală din beton armat și volumetria clădirii sunt intacte, conservând integral caracterul arhitectural industrial al clădirii și potențialul funcțional al spațiilor sale — spații cu înălțimi libere remarcabile și o complexitate volumetrică ieșită din comun pentru o construcție post-belică.

Intervenția

Reconversia Stației de Sortare în spațiu cultural pornește de la o idee directoare simplă și puternică: clădirea în sine este muzeul. Nu un container neutru care adăpostește o colecție, ci un spațiu industrial dezafectat care, prin morfologia sa brută — silozurile de beton, golurile verticale, planșeele cu fante, rampa inundată, mirosul rezidual de cărbune — narează propria sa istorie și propria sa funcțiune. Strategia de amenajare urmărește să păstreze această experiență autentică și să o ofere vizitatorului ca pe o imersie fizică și senzorială în universul extractiv al Văii Jiului.

Parterul clădirii este conceput ca spațiu de primire și de tranziție: recepție, garderobă și grupuri sanitare sunt dispuse sub corpul silozurilor, al căror volum masiv de beton se sprijină pe stâlpi și creează un parter parțial liber, permeabil, parcurgibil din diferite direcții ale parcelajului. Această deschidere la nivel de parter nu este doar un gest funcțional — ea invită vizitatorii din incinta ansamblului să intre, transformând Stația de Sortare în pragul și nodul central al întregului circuit MINA Petrila.

Circuitul muzeal propriu-zis pornește de la parterul clădirii și urcă prin interiorul silozurilor pe platfome metalice dispuse succesiv în volumul gol al acestora. Experiența este deliberat imersivă: materialitatea uniformă a betonului brut, lumina foarte puțin și controlată prin fantele de admisie din planșee, mirosul de cărbune expus în unul dintre silozuri și posibilitatea de proiecție pe pereții plați ai volumelor — tot acest ansamblu senzorial face ca spațiul să nu aibă nevoie de altă scenografie decât pe cea pe care istoria i-a lăsat-o. La nivelul etajului 1 — unde se află fantele de admisie de lungimea întregii clădiri — sunt găzduite o expoziție permanentă dedicată procesului de sortare a cărbunelui și o expoziție temporară pentru interpretări artistice contemporane ale resurselor subterane.

De la etajul 1, vizitatorul urcă la etajul 4 pe o scară exterioară suspendată pe fațada nordică — element nou, cu structură metalică ușoară, care parcurge vertical patru etaje și constituie totodată una dintre intervențiile arhitecturale cu cel mai puternic caracter expresiv ale proiectului. Scara nu este o simplă soluție de evacuare sau circulație secundară: ea este o verticalitate intenționată, o linie de forță care contrapunctează ortogonalitatea masivă a construcției existente și face referire — prin poziție și prin gestul său ascensional — la fostele rampe și escapade de transport al cărbunelui care marcau cândva fațada nordică a stației. La capătul superior al acestei scări, un corp de extensie metalic pe colțul nord-estic completează etajul 7, oferind o priveliște panoramică deschisă spre Valea Jiului.

Etajul 4 adăpostește principalul spațiu public al clădirii: o zonă expozițională și o mediatecă cu bibliotecă, un amfiteatru pentru proiecții și prezentări — care valorifică panta existentă a plăcii pardoselii ca pe un element câștigat din arhitectura industrială —, și, în colțul marcat de liftul panoramic exterior, o extensie cu rol de belvedere spre ansamblul minier. Imediat deasupra, la nivelul retras al etajului 5, o cafenea și un bistro valorifică perspectivele panoramice prețioase spre Valea Jiului și spre silueta ansamblului, racordate la terasa circulabilă. Etajele 2 și 3 sunt destinate rezidenței artistice și spațiilor de coworking, cu acces semi-privat, adresate artiștilor, cercetătorilor și cadrelor didactice care folosesc MINA Petrila ca bază de lucru.

Circuitul publicului este astfel bine definit și ghidat: intrare la parter, imersie în silozuri, expoziție, urcare exterioară pe scara nordică, spațiu multifuncțional și cafenea la etajele superioare, întoarcere la recepție — fie coborând pe scara exterioară, fie utilizând liftul panoramic, dimensionat pentru persoane cu dizabilități locomotorii. Golurile din planșeele existente, acolo unde starea lor permite, sunt păstrate intenționat, pentru a nu pierde conexiunea vizuală pe verticală care este una dintre calitățile spațiale distinctive ale clădirii.

Credite

AMPLASAMENT/LOCALIZARE

Str. Minei nr. 2, incinta Exploatării Miniere Petrila, oraș Petrila,
jud. Hunedoara

PERIOADĂ

2025 – 2026

FAZA

DALI — K233-25

BENEFICIAR/CLIENT

Consiliul Județean Hunedoara

COD LMI

HD-II-a-A-21106 (ansamblu); C9 — neclasat individual

ȘEF PROIECT

arh. Kulcsár András Levente, expert MC nr. 214E

MANAGER Proiect

arh. Kulcsár Iulia-Maria, specialist MC nr. 782S

ECHIPĂ

arh. Guttmann Szabolcs (șef proiect specialitate), arh. Georgiu Karola-Csilla, arh. Amaya-Quer-Mates Irina, arh. Suciu Vlad, arh. Seusan Daria, arh. stag. Laczkó Kata, arh. stag. Pislariu Alexandra, arh. stag. Tudor Anca, arh. stag. Trif Anca

STRUCTURĂ

Moebius Online S.R.L. —
ing. Kis Alpár-Sándor

INSTALAȚII

CSP Proiect Line S.R.L. —
ing. Silviu Pop

PEISAGISTICĂ

Peisagist Andreea Dâmbean

Proiecte similare

Mina Școală, Exploatarea Minieră Petrila

Mina Școală, Exploatarea Minieră Petrila

Mina Petrila, situată la capătul estic al Văii Jiului, a fost una dintre primele mine de cărbune deschise în Transilvania sub administrație habsburgică, în 1859. Timp de peste un secol și jumătate, exploatarea a modelat deopotrivă peisajul urban și identitatea comunității locale, reunind mai multe generații de mineri veniți din toate colțurile continentului, atrași de promisiunile cărbunelui.

read more
Reabilitarea Bisericii și Claustrului Mănăstirii Franciscanilor din Gherla

Reabilitarea Bisericii și Claustrului Mănăstirii Franciscanilor din Gherla

Ansamblul Mănăstirii Franciscanilor din Gherla, de pe strada Bobâlna nr. 8, se află în interiorul centrului istoric protejat al orașului și este clasat monument istoric grupa B, cu codurile LMI CJ-II-m-B-07641.01 pentru biserică și CJ-II-m-B-07641.02 pentru claustru — un etalon al arhitecturii baroce transilvănene de secol XVIII. Biserica are o compoziție…

read more

Începe un proiect

De la evaluarea inițială a unui monument istoric până la ultimele detalii ale unui proiect de arhitectură sau urbanism, echipa K&K vă poate ghida prin fiecare etapă. Spuneți-ne despre proiectul dumneavoastră.