Clădirea și contextul său

Palatul Cultural din Sighetu Marmației este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură eclectică din nordul Transilvaniei, ridicat între 1872 și 1875 după planurile arhitectului Rimanoczy Kalman și clasat monument istoric de importanță națională cu codul MM-II-m-A-04732. Edificiul ocupă un colț urban proeminent în centrul municipiului, la intersecția străzilor Iuliu Maniu și Nicolae Titulescu, și domină prin silueta sa inconfundabilă — cu turnuri conice, fațade din cărămidă aparentă cu ornamente din teracotă glazurată și ferestre arcuite cu chenare din piatră — panorama centrului istoric al Sighetului.

Construit inițial pentru a găzdui Casinoului Nobiliar, ulterior Reduta și apoi Palatul Cultural al orașului, clădirea a adăpostit de-a lungul timpului funcțiuni civice și culturale reprezentative: Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici”, Casa de Cultură și Școala de Artă „Gheorghe Chivu”. Cu o suprafață construită de 1.335 mp și o suprafață desfășurată de peste 4.100 mp, desfășurată pe subsol, parter și două etaje, clădirea are o complexitate spațială și decorativă remarcabilă — cu săli de festivități, foaier cu balustradă din fier forjat original, holuri cu pardoseli de mozaic decorativ, stucaturi și picturi murale decorative în mai multe încăperi. Prin intervenția K&K Studio de Proiectare, clădirea a primit noua destinație de Centru Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.

Intervenția și funcțiunile propuse

Proiectul a consolidat structural clădirea, a stopat infiltrațiile și a rezolvat problemele de umiditate, apoi a restaurat componentele sale de valoare — pardoselile din mozaic decorativ, tâmplăriile refăcute cu feronerie reprodusă după model istoric, vitraliul și glasvandul fațadei principale, balustrada din fier forjat a foaierului, stucaturile și picturile murale — și a eliminat compartimentările parazitare pentru a reda scara originală a sălilor; la exterior au fost refăcute fațadele din cărămidă aparentă cu ornamentele din teracotă glazurată, curtea a fost reamenajată, iar un lift nou asigură accesibilizarea completă a clădirii.

Rezultă un complex muzeal și cultural pe trei niveluri: la subsol și parter, laboratorul de conservare preventivă, muzeul permanent de icoane și carte veche și sălile de expoziții temporare; la etajul întâi, sălile dedicate istoriei bisericilor de lemn din Maramureș și sala de festivități dotată cu scenă, devenită spațiu multicultural pentru evenimente publice; la etajul al doilea, colecțiile de artă și etnografie ale eparhiei — obiecte bisericești, obiecte tradiționale, pictură pe pânză și pe lemn, fotografie, costume populare și instrumente muzicale.