Clădirea și contextul său

Atelierele Mecanice — Corpul C8 — sunt una dintre structurile istorice de referință ale ansamblului, datând din aproximativ 1879 și clasate ca monument istoric individual cu codul HD-II-m-B-21106.01. Situate la limita sudică a incintei miniere, atelierele au constituit inima logistică și tehnică a exploatării: aici se manufacturau și se întrețineau piesele metalice necesare atât pentru structura de rezistență a galeriilor subterane, cât și pentru instrumentele de exploatare a cărbunelui. Strunguri, freze, menghini, bormașini, polizoare — întreg arsenalul mecanicii de precizie industrială de la sfârșitul secolului al XIX-lea — funcționau în aceste spații, deservite de un sistem pe scripeți pentru transportul pieselor de gabarit mare.

Clădirea se desfășoară pe regim parter, cu o amprentă dreptunghiulară de aproximativ 63 × 8 m, cu suprafața de 679 mp, și prezintă un caracter arhitectural sobru și expresiv, specific construcțiilor industriale de la sfârșitul secolului XIX: zidărie portantă din cărămidă plină cu pereți de 45–50 cm grosime, șarpantă din lemn în două ape cu învelitoare din țiglă ceramică, tâmplării metalice originale cu ochiuri subdivizate. Fațada nordică — principala față a clădirii, orientată spre incinta minieră — se distinge prin trei brâie orizontale din cărămidă profilată, ancadramente arcuite la golurile superioare și soclu din piatră, elemente care conferă ansamblului o demnitate arhitecturală dincolo de funcțiunea sa strict industrială. Tâmplăriile metalice originale se mai păstrează în proporție de circa 80%, cu toate degradările acumulate.

Galerie foto

Ferestrele introduse ulterior în tâmplărie de lemn vor fi înlocuite cu tâmplărie metalică nouă, conformă aspectului inițial. Extinderile parazitare adăugate posterior vor fi desființate, restituind configurația istorică a clădirii. Iluminatul arhitectural exterior va pune în valoare nocturn textura cărămizii și proporțiile sobere ale fațadei nordice.

Principiul structural al intervenției, formulat prin Scenariul 1 recomandat de expertul tehnic, este separarea deliberată și onestă dintre substanța istorică și structura nouă. Pereții de cărămidă — eliberați de tencuiala aplicată ulterior, lăsați aparenți cu toate degradările lor vizibile — sunt stabilizați minimal prin plombări și împănări și păstrați ca element de expresie arhitecturală, nu de rezistență structurală. În interiorul lor se ridică o structură metalică reversibilă și independentă, prinsă într-un radier nou din beton armat, care preia integral funcțiunea portantă și suportă o șarpantă nouă de inspirație istorică. Această separare face ca intervenția să fie lizibilă, onestă și reversibilă — principii fundamentale în tratamentul patrimoniului industrial clasat. Accesibilizarea integrală a clădirii pentru persoanele cu dizabilități locomotorii și vizuale este asigurată prin rampe, praguri reduse, marcaje tactile și sistem sonor integrat.

Credite