Restaurare și Valorificare Patrimoniu
Ansamblul Memorial „Octavian Goga”, Ciucea
Ciucea, jud. Cluj
2022-2023
CJ-II-a-A-07568
Restaurare și Valorificare Patrimoniu
Ansamblul Memorial „Octavian Goga”, Ciucea
Ciucea, jud. Cluj
2022-2023
CJ-II-a-A-07568
Ansamblul
Pe versantul vestic al dealului Pleșu, la periferia comunei Ciucea, se întinde fostul domeniu al poetului Octavian Goga — azi Muzeu Memorial de importanță națională și unul dintre cele mai valoroase ansambluri memoriale din Transilvania.
Pe o suprafață de peste 33.000 mp se regăsesc nouă clădiri istorice, un parc cu arbori seculari, o biserică pictată de lemn, alei pietonale care conduc spre platforme de belvedere și numeroase componente artistice dispersate în spațiu — alcătuind împreună un loc în care istoria, arhitectura și natura se întrepătrund organic.
Clădirile
Clădirile definitorii ale ansamblului sunt Conacul Goga, Mausoleul, Casa Albă și Casa Ady Endre, cărora li se alătură Casa de pe Stâncă, Teatrul de Vară, Mănăstirea și Biserica de lemn.
Conacul — cea mai importantă construcție, ridicată la sfârșitul secolului XIX și transformată de Octavian Goga între 1921 și 1923 în stil neobrâncovenesc — ocupă centrul domeniului, ridicat pe un platou deasupra unui grup de stânci. Adăpostește spațiile memoriale principale, în care se păstrează mobilierul original, obiecte de artă, textile și ceramică de o valoare și varietate excepționale, adunate de-a lungul vieții de familia Goga.
Mausoleul soților Goga se află pe versantul estic al domeniului, la liziera pădurii, și marchează capătul de perspectivă al scării monumentale care urcă din zona conacului. A fost ridicat de Veturia Goga după moartea poetului și adăpostește cripta soților, decorată cu un mozaic din sticlă de Murano. Până la finalizarea sa, Octavian Goga a odihnit într-un mormânt temporar amplasat în proximitatea mausoleului, care se păstrează și astăzi pe sit.
Casa Albă și Casa Ady Endre sunt situate la nord de conac, pe platoul central al domeniului. Construite la sfârșitul secolului XIX pentru familia Boncza, ele au devenit ulterior locuința soților Goga.
La limita sud-estică a terenului, Casa de pe stâncă — așezată, așa cum indică numele, pe o stâncă deasupra DN1 — funcționează ca un semnal discret care anunță ansamblul dinspre drumul național. Teatrul de vară, amplasat în zona nord-vestică a domeniului, lângă poarta de acces și cabina portarului, este prima clădire cu care interacționează vizitatorii la intrarea în ansamblu.
În zona superioară a domeniului, Mănăstirea și Biserica de lemn cu hramul Nașterii Maicii Domnului adaugă o dimensiune spirituală aparte.
Parcul — un personaj, nu un decor
Parcul ansamblului memorial de la Ciucea nu este un decor, ci un personaj. Desfășurat pe versantul vestic al dealului Pleșu, cu diferențe de nivel de zeci de metri care generează perspective spectaculoase asupra clădirilor și asupra împrejurimilor, parcul a fost gândit și trăit ca o prelungire firească a vieții de la conac. Terenul abrupt a impus de la bun început o organizare în platforme și terase, în care au fost ridicate clădirile.
Zidurile de sprijin din piatră spartă — unele îmbrăcate în iederă, cu capacul din olane suprapuse — susțin aceste platforme și ritmează urcușul prin parc cu o prezență discretă, dar inconfundabilă. Nu sunt simple elemente tehnice: sunt parte din farmecul și identitatea locului, la fel de istorice ca și clădirile pe care le înconjoară. Legătura dintre platforme se face prin scări și alei care transformă traversarea domeniului într-o experiență narativă. Aleea principală, carosabilă, șerpuiește de-a lungul gardului de piatră spre platoul central al conacului, iar scările exterioare din piatră — unele cu traseu șerpuit, care dezvăluie treptat clădirile din vegetație — conectează nivelele și deschid, la fiecare palier, perspective noi asupra ansamblului și a peisajului înconjurător.
Vegetația existentă cuprinde arbori maturi și seculari — tei, pin, carpen, castan, paltin, ulm, arborele lalea — care ating înălțimi de 25–35 m, cu coroane de până la 20 m diametru, alături de pomi fructiferi, arbuști decorativi și aproximativ 1.500 m de gard viu din cimișir, completați de peste un kilometru de gard zidit din piatră cu olane și de gardurile din fier forjat cu volute din fața conacului.
În spațiile dintre clădiri sunt dispuse numeroase componente artistice din similipiatră: fântâni decorative, sculpturi figurative și abstracte, busturi ale lui Octavian Goga, o fântână romană, o masă rotundă și stâlpi decorativi, care animă parcursul și marchează locuri de oprire și contemplare. Aleile printre vegetația matură și potecile care urcă prin pădure spre mausoleu compun, împreună cu aceste elemente, un traseu în care memoria, arhitectura și natura se întâlnesc firesc.
Istoric
1893–1920 · Perioada contelui Miklós Boncza
Originile domeniului coboară până în 1893–1894, când contele Miklós Boncza a ridicat conacul după planurile arhitectului Ignác Alpár, în spiritul arhitecturii romantice a castelelor apusene, și a amenajat grădina cu alei romantice. Conacul a avut la început un singur nivel și s-a dovedit dificil de locuit — pereții sufereau de umiditate capilară, iar izolarea termică era insuficientă. În aceeași perioadă au apărut Casa Albă — reședința feminină a familiei, amenajată cu mobilier Biedermeier și țesături din Țara Călatei — și Casa Ady, locuința privată a lui Miklós Boncza.
Accesul original dinspre șosea a fost amenajat în zona stâncoasă din fața conacului, printr-un șir de trepte din piatră dispuse în mai multe rampe șerpuite, care urcau până la platoul median pe care a fost ridicat conacul — o cale de acces care, prin zidurile sale de sprijin, prin trepte și rampe, conferea urcușului un caracter romantic și ceremonial, devenind unul dintre elementele cu cea mai mare încărcătură identitară a ansamblului. Zona din fața conacului a fost delimitată de un gard decorativ cu volute, care separa platoul de zona abruptă a stâncilor, iar de-a lungul gardului din fier forjat a fost amplasată o filigorie, care, pe baza ilustratelor de epocă, pare a fi zidită.
1920–1938 · Perioada Octavian Goga
În 1920, Octavian Goga a cumpărat domeniul de la familia Boncza. Lucrările de reconstrucție și extindere a conacului s-au desfășurat între 1921 și 1923: clădirea a fost supraetajată și rearticulată în stil neobrâncovenesc. Tot atunci au fost reparate casele mai mici și a fost ridicat gardul zidit din piatră cu olane, lung de peste un kilometru, care delimitează și astăzi perimetrul ansamblului. Poarta de lemn sculptată cu motive vernaculare și cabina portarului octogonală au fost realizate în 1922, la intrarea pe domeniu.
Lucrările de amenajare au continuat până în 1926 și au inclus ridicarea Casei de pe stâncă și amenajarea sistemului de alei și scări exterioare din piatră. Parcul a căpătat în această perioadă caracterul său actual: terase susținute de ziduri masive de piatră, alei cu pavaj de piatră, plantații de arbori și arbuști și numeroase componente artistice — fântâni, sculpturi, stâlpi decorativi — dispuse în spațiul dintre clădiri.
1938-1966 · Perioada Veturia Goga
După moartea lui Octavian Goga în 1938, Veturia Goga a continuat să modeleze ansamblul. În 1939 a adus din satul Gălpâia, județul Sălaj, o biserică de lemn cu hramul Nașterii Maicii Domnului — sortită să fie vândută ca lemn de foc — și a amplasat-o la liziera pădurii. Tot atunci a transformat o casă de locuit în mănăstire, pentru douăzeci de călugărițe. Mausoleul soților Goga a fost ridicat la comanda Veturiei, după planurile lui George Matei Cantacuzino și ale Norei Steriade, și a fost decorat la interior cu mozaic din sticlă de Murano.
Până la finalizarea mausoleului, rămășițele poetului au odihnit într-un mormânt temporar în imediata proximitate, care se păstrează și astăzi pe sit. Teatrul de vară, amplasat în zona nord-vestică a lotului lângă poartă, a fost construit în a doua parte a secolului XX, în locul unor foste grajduri. În 1966, Veturia Goga a donat întregul ansamblu statului român, cu condiția înființării unui muzeu memorial.
1966–Prezent
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2020, domeniul a rămas în proprietatea Consiliului Județean Cluj.
Starea existentă
Starea actuală a ansamblului reflectă decenii de întreținere insuficientă, resimțite deopotrivă de clădiri și de parc. La conac și la celelalte case, umiditatea capilară afectează zidăriile și tâmplăriile originale; mozaicul din sticlă de Murano al mausoleului este pus în pericol de umezeală și de degradarea suportului din beton armat; grinzile-talpă ale bisericii de lemn sunt afectate de atac biologic; Teatrul de vară este dezafectat, iar anexa de pe latura estică a Casei Ady Endre este o intervenție parazitară, fără valoare.
În parc, accesul original dinspre șosea a devenit impracticabil din cauza surpării zidurilor de sprijin și a scărilor istorice din piatră, fiind înlocuit cu o alee nouă, desprinsă din zona porții de lemn; aleile pietonale și carosabile din interior prezintă degradări, denivelări și lipsuri, iar zidurile de sprijin au necesitat, în multe cazuri, reconstruire integrală. Vegetația bolnavă sau prăbușită a afectat în unele zone învelitorile clădirilor, sistemele de colectare a apelor pluviale sunt nefuncționale — cu efecte directe asupra umidității din zidării —, iar iluminatul exterior este deficitar, limitând accesul și experiența vizitatorilor în afara orelor de lumină naturală. Cu toate acestea, fondul vegetal existent — în special arborii maturi și seculari — rămâne de o valoare remarcabilă și constituie un punct de pornire solid pentru restaurare.
Intervenția
Restaurarea clădirilor
Proiectul de restaurare tratează toate construcțiile ansamblului, fiecare cu propria stare de conservare și cu propriile provocări tehnice. Intervențiile propuse sunt rezultatul unui program riguros de investigare prealabilă: expertize tehnice, studii istorico-arhitecturale, studii de parament, expertize biologice și proiecte de restaurare a componentelor artistice din piatră, metal, lemn policrom și mozaic.
Conacul Goga păstrează o bogăție interioară remarcabilă: parchet și pardoseli de mozaic policrom, tâmplării originale de lemn cu feronerie, sobe de teracotă din secolele XVIII–XX, o scară cu trei rampe decorată cu motive vernaculare, tavan casetat, lambriuri și biblioteca poetului. Intervențiile vizează restaurarea și conservarea tuturor acestor componente, eliminarea umidității capilare, reabilitarea paramentelor interioare și exterioare cu mortare de var, restaurarea tâmplăriilor de lemn și înlocuirea învelitorii cu țiglă ceramică tip solzi. Sunt propuse noi circuite de vizitare, dotări expoziționale moderne, un depozit cu microclimat controlat pentru icoane și artefacte, instalații de climatizare, securitate la incendiu și iluminat muzeal.
Mausoleul necesită o restaurare de maximă delicatețe. Prioritatea principală este conservarea mozaicului interior din sticlă de Murano — afectat de umezeală capilară și de degradarea suportului din beton armat. Intervențiile includ drenarea versantului, asanarea zidăriilor, restaurarea crivelei și a componentelor din piatră și fier forjat.
Casa Albă adăpostește în prezent spații expoziționale cu specific etnografic. Intervențiile păstrează această funcțiune și vizează eliminarea umidității, restaurarea tâmplăriilor originale de lemn, refacerea finisajelor cu tencuieli de var. Subsolul boltit este reabilitat și integrat în circuitul de vizitare.
Casa Ady Endre păstrează sobe de teracotă valoroase, tâmplărie originală cu ancadramente și timpan traforat, pardoseli ceramice policrome și un cuptor de epocă în bucătărie. Funcțiunea expozițională și memorială se menține integral. Anexa parazitară de pe latura estică este demolată; în Anexa S+P alăturată sunt propuse spații expoziționale interactive, ateliere pentru copii, birouri administrative și un depozit de patrimoniu la subsol.
Casa de pe stâncă este consolidată structural și reabilitată ca spațiu accesibil publicului, cu funcțiune expozițională.
Teatrul de vară, dezafectat, este reconvertit în pavilionul de primire a vizitatorilor: punct de informare și vânzare bilete, cafenea culturală cu posibilitate de achiziție și împrumut de carte literară, sală de conferințe multifuncțională pentru promovarea literaturii, grupuri sanitare și birouri administrative. Clădirea este extinsă pe latura nordică și primește un etaj intermediar parțial.
Mănăstirea, altarul de vară și anexa aferentă își păstrează funcțiunea existentă. Intervențiile vizează reabilitarea structurală, restaurarea finisajelor și înlocuirea învelitorii.
Biserica de lemn beneficiază de intervenții structurale — drenaj perimetral, refacerea soclului, consolidarea grinzilor-talpă afectate de atac biologic — și de restaurarea învelitorii din șindrilă. Picturile murale de pe fațada dinspre pridvor sunt restaurate și conservate.
Cabina portarului și poarta de lemn sculptată sunt reabilitate integral, cu păstrarea și restaurarea panourilor sculptate originale.
Reabilitarea parcului
Reabilitarea parcului a pornit de la principiul că spațiul verde este inseparabil de clădirile pe care le înconjoară. Dat fiind caracterul istorico-artistic și patrimonial excepțional al ansamblului, reabilitarea a fost concepută ca o restaurare în sensul deplin al termenului: păstrarea și punerea în valoare a tuturor elementelor cu semnificație istorică, reabilitarea fondului dendrologic valoros și înlăturarea intervențiilor ulterioare fără valoare sau de tip parazit.
Elementul cu cea mai mare încărcătură identitară și, totodată, cel mai afectat de trecerea timpului a fost accesul original dinspre șosea, care a făcut obiectul unei restaurări integrale, în scopul de a-l restitui ca traseu pietonal principal de acces la conac și de a reda locului atmosfera sa romantică originară. Cu același caracter simbolic și ceremonial a fost tratată și scara monumentală de acces la Mausoleu, care urcă spre cel mai înalt punct al ansamblului și deschide, la capătul traseului, cele mai largi perspective asupra văii — propunerea a vizat reîntregirea sa prin refacerea celei de-a doua rampe, pe latura nordică, restituind scării caracterul său complet.
Studiul dendrologic a stat la baza tuturor deciziilor privind fondul vegetal, stabilind care arbori se păstrează, care necesită supraveghere strictă, care pot fi relocați și care trebuie eliminați. Arborii seculari au beneficiat de protecție specială: accesul în raza rădăcinilor a fost limitat, iar intervențiile asupra lor s-au rezumat exclusiv la îndepărtarea uscăturilor și a ramurilor bolnave. Pe baza fotografiilor și ilustratelor de epocă, s-a propus reconstituirea amenajărilor peisagere originale — cu reîntregirea aliniamentelor vegetale istorice și replantarea speciilor identificate din documentele iconografice —, completată cu plantații noi de arbuști decorativi și arbori selectați cu atenție pentru a nu obtura perspectivele valoroase.
Aleile principale ale parcului și-au păstrat pavajul din piatră cubică, parte din identitatea ansamblului, fiind propuse spre reabilitare și completare; alături de acestea, au fost propuse alei secundare cu îmbrăcăminte din macadam, care recreează poteci originale, subordonându-se ierarhic aleilor principale. Zidurilor de sprijin din piatră — element esențial atât pentru stabilitatea terenului, cât și pentru compoziția spațiilor exterioare — li s-a acordat o atenție deosebită: intervențiile au vizat consolidări, completări și, acolo unde a fost necesar, reconstruiri integrale. Fântânile, treptele de piatră și platforma de la intrarea în zona Casei de pe Stâncă, gardul zidit și gardurile din fier forjat din vecinătatea conacului au fost propuse spre restaurare și conservare, iar un sistem de irigații, dimensionat și integrat discret, asigură întreținerea pe termen lung a fondului vegetal.
Iluminatul arhitectural al parcului și al clădirilor — un element fundamental pentru transformarea ansamblului într-un pol cultural activ dincolo de orele de zi — a fost proiectat pentru a pune în valoare volumele și perspectivele, fără a perturba caracterul intim al locului, iar o rețea de wi-fi și supraveghere video acoperă întregul spațiu al parcului. În zona nord-vestică, adiacentă Teatrului de Vară reconvertit în pavilion de primire a vizitatorilor, a fost propus un spațiu multifuncțional în aer liber, amenajat cu zone de odihnă și regrupare și cu gradene săpate în taluzul existent, orientate spre o scenă temporară dedicată evenimentelor culturale. Spațiul intim dintre Casa Albă și anexele Casei Ady a fost reconvertit în spațiu de lectură în aer liber și atelier de creație pentru copii.
Prin toate aceste intervenții, parcul devine nu doar cadrul clădirilor, ci o destinație în sine — un argument în plus pentru transformarea ansamblului Octavian Goga de la Ciucea într-un pol turistic și cultural de referință pentru nord-vestul României.
Credite
AMPLASAMENT/LOCALIZARE
Ciucea, jud. Cluj
PERIOADĂ
2022–2023
BENEFICIAR/CLIENT
UAT Județul Cluj
COD LMI
CJ-II-a-A-07568
STRUCTURĂ
Moebius Online S.R.L.,
Irod M S.R.L.
PEISAGISTICĂ
Balsim S.R.L.
INSTALAȚII
CSP Proiect Line S.R.L.
K&K STUDIO DE PROIECTARE
arh. Kulcsár András (șef proiect),
arh. Kulcsár Iulia (manager proiect)
ȘEF PROIECT COMPLEX
arh. Guttmann Szabolcs István
ECHIPĂ
arh. Nemes Andreea, arh. Rațiu Bianca, arh. stag. Marariu Ana, arh. stag. Lénárt Ernő, arh. stag. Samartinean Andreea,
arh. stag. Seusan Daria
RANDĂRI
United Layers
Proiecte similare
Reabilitarea Statuii Ecvestre a lui Mihai Viteazul, Cluj-Napoca
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul se află în centrul Pieței Mihai Viteazul din Cluj-Napoca — numită, până în 1919, Piața István Széchenyi — și domină, alături de un mic parc din jur, una dintre cele mai vizibile intersecții ale orașului.
Mina Școală, Exploatarea Minieră Petrila
Mina Petrila, situată la capătul estic al Văii Jiului, a fost una dintre primele mine de cărbune deschise în Transilvania sub administrație habsburgică, în 1859. Timp de peste un secol și jumătate, exploatarea a modelat deopotrivă peisajul urban și identitatea comunității locale, reunind mai multe generații de mineri veniți din toate colțurile continentului, atrași de promisiunile cărbunelui.
Reabilitarea Bisericii și Claustrului Mănăstirii Franciscanilor din Gherla
Ansamblul Mănăstirii Franciscanilor din Gherla, de pe strada Bobâlna nr. 8, se află în interiorul centrului istoric protejat al orașului și este clasat monument istoric grupa B, cu codurile LMI CJ-II-m-B-07641.01 pentru biserică și CJ-II-m-B-07641.02 pentru claustru — un etalon al arhitecturii baroce transilvănene de secol XVIII. Biserica are o compoziție…
Începe un proiect
De la evaluarea inițială a unui monument istoric până la ultimele detalii ale unui proiect de arhitectură sau urbanism, echipa K&K vă poate ghida prin fiecare etapă. Spuneți-ne despre proiectul dumneavoastră.

