Clădirea și contextul său

Cetatea Károlyi din Ardud (jud. Satu Mare), monument istoric cu codul LMI SM-II-a-A-05261, se ridică pe locul unei cetăți medievale construite la cumpăna secolelor XV–XVI (1487–1517) de familia Drágffy, distrusă în urma asediului otoman din 1565. Pe ruinele acesteia, contele Sándor Károlyi a ridicat, în jurul anului 1730, un castel baroc, reluând planul patrulater cu turnuri de colț al fortificației medievale. După o degradare progresivă de-a lungul secolului al XIX-lea — perioadă în care doar o aripă mai rămăsese funcțională, ocupată de administratorul domeniului Ignác Szendrey, socrul poetului Sándor Petőfi — turnul acesteia a fost refăcut în 1896 în stil neoromantic, rămânând singura parte vizibilă din fostul castel până astăzi.

Ansamblul este alcătuit din patru turnuri de colț legate prin aripi — sudică, vestică, nordică și estică — grupate în jurul unei curți interioare rectangulare, cu un turn de poartă pe latura sudică. O primă etapă de restaurare, realizată în 2010–2012, a pus în valoare turnurile sud-vestic și sud-estic, împreună cu aripa sudică și ruinele turnului de poartă, transformate astăzi în spații muzeale. Documentația de față privește etapa a doua a punerii în valoare a ansamblului: turnul nord-vestic și aripa vestică, inclusiv rețeaua de pivnițe de sub aceasta, aflate în directă vecinătate cu zona deja restaurată.

Intervenția

Pentru punerea în valoare de ansamblu a cetății, K&K Studio de Proiectare a elaborat o strategie de etapizare pe șase etape, care tratează separat turnurile sudice deja restaurate (etapa I), turnul nord-vestic și aripa vestică — obiectul prezentei documentații (etapa II), reabilitarea intervențiilor din etapa I acolo unde sunt afectate de degradări (etapa III), conservarea ruinelor turnului nord-estic și ale aripilor nordică și estică (etapa IV), amenajarea zonelor extra muros — șanțul cetății și zona de parcare (etapa V) — și punerea în valoare a rețelei de pivnițe și galerii subterane adiacente (etapa VI).

Pentru etapa II au fost propuse două variante: una maximală, care acoperă subsolul aripii vestice și turnul nord-vestic cu volume contemporane reversibile din oțel corten, evocând silueta istorică a cetății și oferind spații expoziționale suplimentare, și una minimală, care conservă subsolul printr-un planșeu circulabil la nivelul terenului, fără protejarea prin suprastructură a turnului. Ambele variante prevăd cercetare arheologică asistată, consolidare structurală, eliminarea degradărilor de umiditate și biologice, instalații noi și refuncționalizarea spațiilor rezultate pentru activități expoziționale și culturale — muzicale, literare, ateliere educaționale — completând astfel oferta deja funcțională a turnurilor sudice. Documentația a fost elaborată în faza D.A.L.I.; intervenția nu a fost, până în prezent, executată.