Clădirea și contextul său

Palatul Tribunalului Regal din Sighetu Marmației a fost ridicat în 1897 după planurile arhitectului budapestan Wagner Gyula (1851–1937), autor a peste 150 de clădiri publice și unul dintre cei mai importanți arhitecți aflați în solda Ministerului Justiției al vremii — semnatar, printre altele, al patru edificii de tribunal similare, ridicate în reședințe de județ din vecinătatea marilor orașe.

Clădirea, inaugurată oficial la 4 octombrie 1897, a rămas până la începutul secolului XX singura construcție cu două niveluri din Sighet și cel mai mare volum construit al localității. Realizată într-un stil eclectic clasicizant, bogat în detalii decorative menite să exprime prestigiul instanțelor judecătorești, are un plan în formă de „D”, cu aripa dinspre stradă mult mai lungă decât celelalte. Astăzi complexul găzduiește, alături de Judecătorie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sighetului Marmației și Memorialul Sighet, care ocupă o parte a parterului aripii laterale sudice.

Cele două aripi laterale, perpendiculare pe aripa stradală, au rezalite centrale în dreptul celor două săli de judecată de la etaj. Cea mai valoroasă dintre acestea este Sala de Onoare, aflată în rezalitul aripii sudice, simetric cu sala proceselor civile — o încăpere cu decor de excepție, păstrată aproape integral: pardoseală de parchet, două rânduri de bănci originale și o sobă metalică albă de formă cilindrică. Pereții sunt articulați cu pilaștri de zidărie cu capiteluri corintice albe, cu fusul decorat în imitație de marmură roșie.

Intervenția

Proiectul reorganizează funcțional Judecătoria pe cele trei niveluri, separând clar circuitele publicului, ale personalului și ale persoanelor private de libertate. La subsol funcționează spațiile tehnice și arhiva veche; la parter, în jurul curții interioare transformate în atrium acoperit — devenită Sala Pașilor Pierduți — se distribuie registratura, arhiva curentă, camerele de consiliu, spațiile pentru persoanele arestate și birourile administrative; la etaj, birourile judecătorilor și ale grefierilor, sălile de judecată pentru cazuri civile și penale și camerele de deliberare se organizează în jurul aceleiași curți, traversată la acest nivel de o pasarelă suspendată.

Fosta curte interioară, închisă inițial pe toate laturile, devine astfel placa turnantă a întregii clădiri — spațiul central prin care se realizează toate legăturile pe verticală și pe orizontală între funcțiunile publice, cele administrative și cele cu acces restricționat. În paralel, proiectul prevede lucrări ample de consolidare structurală a monumentului și restaurarea componentelor artistice originale — feronerie, piatră și lemn.