Clădirea Compresoarelor

Clădirea Compresoarelor — cunoscută și ca Stația Compresoare Centru — este una dintre cele mai vechi construcții ale ansamblului și, împreună cu coșul de fum, reprezintă astăzi singurul fragment supraviețuitor al complexului tehnic construit începând cu 1879. Lucrările au cuprins inițial sala cazanelor — fosta termocentrală —, sala mașinii de extracție și sala compresoarelor, în care au fost instalate două compresoare de tip Ingersoll, acționate de forța aburului, fiecare cu capacitatea de 10 mc, producând aer comprimat la 6 atm. Cladirea termocentralei a fost finalizată în 1912, completând ansamblul. Din nefericire, clădirea termocentralei a fost demolată în 2014 în timpul procesului de clasare, iar astăzi din ansamblu se păstrează doar clădirea compresoarelor și coșul de fum din cărămidă, înalt de 50 de metri.

Clădirea compresoarelor are o formă dreptunghiulară de aproximativ 50 x 18 m, cu structura pereților din cărămidă plină și șarpantă din ferme metalice cu luminator, în două ape, cu secțiune bazilicală. Aceasta asigura o iluminare zenitală generoasă a spațiului interior, conferind halei o amploare spațială remarcabilă. Accesul se realiza prin intermediul unui pod suspendat, pe latura nord-estică. La nivelul parterului se păstrau, în momentul clasării, o parte din utilajele originale — compresoare, boilere — și un pod rulant metalic care parcurgea toată lungimea sălii. Fatadele sunt de o expresivitate caracteristică arhitecturii industriale de la sfârșitul secolului XIX: proporții solide, ritm de goluri mari pentru iluminare maximă, tâmplării metalice cu profile subțiri și ferestre subdivizate în ochiuri rectangulare.

Intervenția

Proiectul tratează clădirea compresoarelor și coșul de fum ca pe un monument ce urmează a fi restaurat și reconvertit în cadrul mai larg al strategiei de regenerare a ansamblului Exploatarea Minieră Petrila — MINA (Muzeul de Industrie și Artă Contemporană) Petrila.

Intervențiile de restaurare urmăresc consolidarea structurală urgentă a planșeelor și pereților afectați, eliminarea elementelor instabile, refacerea învelitorii și a sistemului de colectare a apelor pluviale și restaurarea tâmplăriilor exterioare originale, cu păstrarea proporțiilor, materialității și a subtilei gramatici industriale a golurilor. Concluziile studiului istoric recomandă marcarea existenței fostei termocentrale demolate printr-o tehnică de evocare, astfel încât prezența sa să rămână lizibilă în lectura ansamblului. Pardoseala originală din ceramică bicoloră tip solzi, identificată în situ în Sala 1, va fi refăcută după modelul original.

Reconversia funcțională transformă hala în spații multifuncționale socio-culturale, integrate în circuitul de vizitare al ansamblului MINA Petrila. Spațiile generoase ale sălii principale — cu înălțimea liberă mare și șarpanta metalică spectaculoasă — sunt adaptate pentru activități expoziționale, evenimente culturale, spații de alimentație publică și cafenea culturală. Accesibilizarea clădirii pentru persoanele cu dizabilități locomotorii este asigurată în cadrul tuturor intervențiilor propuse. Coșul de fum, element definitoriu al siluetei minei în peisajul Văii Jiului, este restaurat și integrat în circuitul de vizitare al ansamblului.